Fără discursuri lungi, patetice, doar cu naturalețea vocilor câtorva eleve de la clasele a IX a R, a X-a R și a XI-a I, Eminescu a fost cu generozitate readus în spațiul edelean, printr-un moment de compoziție recital -poetică – Marin Sorescu- „Eminescu n-a existat” și câteva dintre textele sonore ale liricii eminesciene.
Cu delicatețe sau cu forță, Eminescu a răsunat într-un moment de emoție autentică, de vibrații lirice care i-au atins pe spectatori, ca o curgere divină a spiritului.
Un exercițiu de recunoștință am încercat odată cu acest moment artistic, coordonat de prof. Cristina Vasile, în fața miracolului eminescian.
