„Dragul Dragobete,
Feciorul Babei Dochie,
Stăpân al păsărilor cerului,
Și-al plantelor pământului
(Numit de gura lumii și Năvalnicul),
La naștere, se zice că
Patru ursitoare i-au cântat,
Cu daruri alese l-au binecuvântat:
Prima i-a oferit din plin Iubirea,
A doua l-a înzestrat cu nemurirea,
A treia i-a adus un fluier fermecat de soc,
A patra, o ie-nflorată, să-i poarte noroc.
Și-așa, cu-asemenea minunății,
Dragobete-al nostru devenii
Zeul Iubirii și al Renașterii.” (Alexandru Timofei, 10 Uman)
În cinstea sa, ca la o șezătoare, Edelenii „s-au sfătuit”, au împărtășit idei, au jucat, au scris și „au grăit”, apoi, în doine și legende, însuflețiți de acea emoție, ce dă Ființei aripi, dor de Drag. Aduce… mântuire.
Astfel, prin această aleasă sărbătoare, tinerii noștri – alături de doamnele coordonatoare: profesor Lăcrămioara Zăbavă, bibliotecar Laura Sarchizian, reprezentantele Casei de Cultură „Pontus Euxinus”, din Năvodari, Dora Botaş și Elena Matei – au simțit fiorii Dragobetelui:
„Iubești când ulciorul de aramă
Se umple cu seva luminii.
Aproape de flori, uiți de toamnă…
Te inundă Primăvara –
Anotimpul Iubirii.” (Zaharia Noris, 10 U)
