În BOOVIE noi credem!

Acum trei ani scriam cu entuziasmul începutului de proiect, când participam pentru prima dată(și obțineam o mențiune), acum scriu cu ceva ”experiență” în această aventură unică numită BOOVIE. Pentru o foarte sumară recapitulare, BOOVIE este un proiect (senzațional)  național (spre internațional) în care elevii, coordonați de profesori, realizează niște trailere(filmulețe de prezentare) pornind de la câteva cărți propuse de organizatori, în acord cu vârsta copiilor. Concursul a căpătat un aer de profesionalism care obligă la” produse artistice”  din ce în ce mai elaborate, mai ”serioase”.   Secțiunile sunt stabilite și în funcție de vârstă, dar pentru liceu există două secțiuni : Boovie(ficțiune) și Boovie +(nonficțiune), iar participarea edelenilor a fost remarcabilă în ambele ipostaze.
”Istoria albinelor” de Maja Lunde și ”Manualul adolescenților stresați, dar foarte inteligenți” , de Augusto  Cury  au fost cărțile pe baza cărora am realizat trailerele și, se pare, cele care au  purtat noroc fiindcă le-au adus copiilor un premiu I și un premiu  al II-lea.

Dacă anii trecuți povesteam mai pe larg despre felul în care au decurs filmările(derulate pe parcursul câtorva luni), atmosfera de la întâlniri, interacțiunea copiilor, situațiile-limită iminente, acum, fiindcă anul acesta concursul a avut și o festivitate cu participare fizică la Focșani, în perioada 27-29 august 2021, aș vrea să mă opresc mai degrabă asupra acestui moment, care a însemnat mai mult decât o călătorie cu trenul și două diplome obținute. ( De fapt, ar trebui să revin și asupra momentului Focșani 2019, despre care nu am scris, dar care merită povestit, chiar și tardiv. Complicatul an 2020 a lăsat un gol (și) în privința participării fizice la Focșani, spre dezamăgirea noastră. )

Fotografiile din timpul filmărilor nu au cum să poarte decât vag aerul de muncă de ”platou” și, cumva, există un anumit grad de intimitate, de complicitate care nu poate fi redat prin vorbe. E ca și cum ai înfige într-un ierbar extrem de intim o anume întâmplare sau alta, construind un tablou. Tabloul Boovie 2021. Întâmplările acestea poartă și nume uneori – ”ziua în care am alergat să găsim stupii” , ”ziua în care am filmat acasă la profa” sau”ziua în care am mâncat pizza în fața sălii de sport”. Peste toate plutește însă aerul cald și dulce ca mierea al întâmplărilor.

Norocul ne-a surâs( oare a câta oară ?!) când ușile Bibliotecii și Casei de Cultură ”Pontus Euxinus” ne-au fost larg deschise, la propriu, pentru ore bune de filmare,  de două doamne care au avut încredere în noi : Gabriela Roșca- bibliotecar dedicat și Dora Radu-directorul ce face totul posibil la Casa de Cultură. (Mă întreb uneori dacă  n-ar fi potrivit  să trecem în CV întâlnirile cu oamenii, întâmplătoare sau premeditate, că așa poate am înțelege cât de importante sunt, ce amprente lasă ele. )

Copiii cu care am pornit anul acesta în proiect (echipele Dubla doi și Maraval)au fost:  Burlaș David( a X-a R), Cosor Antonia(a XI-a U), Crețu Virginia(a XI-a B), Foca Andreea( a X-a R) Leorda Radu (a XI-a  B), Maxim Laurențiu( a XII-a U),  Parască Andra( a XII-a U), Popescu Laura( A X-a U), Miclăuș Bianca(a X-a R) Muntean Sofia(a X-a U), , Pricopie Amelia(a X-a R), Sezgin Zeynep(a X-a U), Turiță Bianca( a X-a U) , Vavilov Emilian(a X-a R), Văcaru Florin (a X-a R), copii frumoși, entuziaști, creativi(și foarte dragi mie).

Orașul Focșani a devenit, pentru trei zile, un topos al incredibilului, al magiei. Totul se desfășura în fața ochilor noștri, totul părea cât se poate de real, dar uneori nu-ți venea să crezi. Atenția organizatorilor( în frunte cu Carmen Ion, ”mama” acestui festival, profesor de limba română  la Colegiul Pedagogic din Focșani)  care au gestionat impecabil totul – cazarea, mesele, gustările oferite când era nevoie, și asta pentru muuulți oameni, a fost impresionantă(ca și în 2019). La fel preocuparea pentru siguranța tuturor, în condițiile pe care le știm cu toții.

Viteza(fizică, de reacție), spontaneitatea  și amabilitatea voluntarilor- copii de 15-16-17 ani -au fost lecții vii atât pentru mine, cât și pentru copiii cu care am plecat. Nevoia de a ne adapta ”din mers” la situații noi ne-a dinamizat și pe noi.  Distanța care ne-a limitat în ultimii ani cred că pune mai multă dorință în corp, în mâini și picioare.

O matematică neverificată, dar evidentă, cu cifre multe, cu număr impresionant de participanți, cu ateliere și întâlniri cu acei oameni despre care spuneam mai devreme că  ajung  în suflet, în gânduri, ca o parte din noi :  Cum să ajungi la public, cu Cătălin Anchidin, Despre Concept, imagine și învățare profundă, cu Doru Căstăian, Cum să fii responsabil financiar, cu Cătălin Isbașe, Dialoguri inspiraționale cu Paula Herlo(PROTV) și Carmen Uscatu(Dăruiește Aripi)- un moment în care cred că nici nu s-a respirat de emoții, Cum să faci o prezentare video, cu Florentina Bratfanof,  ateliere în aer liber, turul orașului, spectacol de teatru au fost numai câteva din activitățile care se derulau în paralel, spre dezamăgirea noastră care ne doream omniprezența, și spre tristețea mea profundă din acele zile că nu mai sunt adolescentă.

O ploaie pe care, în mod natural, nu o poți trece cu vederea a fost contextul general al vizionării filmelor din concurs, dar care nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de momentul emoționant al proiectării filmelor noastre pe ecrane uriașe.

Doar grija pentru siguranța copiilor mă făcea să-mi amintesc faptul că eram profesorul- coordonator, și nu o puștoaică entuziastă, participantă  la festival, pentru că tot ce se petrecea acolo era incredibil.  Cred că brățările de la mână, cu rol de identificare, erau de vină: a fost mai mult decât o manieră a organizatorlor de a avea un control, o siguranță a participanților. Cred că spiritul BOOVIE era ”înscris” pe aceste brățări. Acest festival nu este doar despre participare și competiție, despre premii  și recunoaștere,  ci  și despre colaborare, despre reziliență, despre adaptarea la situații noi, stresante uneori, despre autenticitate, despre bucurie, despre artă, despre cititul liber, depre muncă, despre a rămâne tu  într-un grup.

Mulțumesc, copii frumoși, mulțumesc oameni dragi care ne-ați ajutat și susținut, vă mulțumesc !

Cristina Vasile

Leave a Comment